Iubirile pierdute ale lui Richard Brautigan

„Andrei scrie despre Richard cu atenția, căldura și compasiunea unui poet-biograf, a unui părinte pe care acesta nu l-a avut niciodată, înţelegându-l în profunzime. Volumul este traversat de iubire/iubiri, motorul existențial al poeților, și de sentimentul că cineva te recunoaște și te acceptă, chiar și atunci când tu însuți nu te mai recunoști și nu te mai accepți. O odă închinată poeților blestemați dintotdeauna.” (Andrei Dósa)

„Într-o zi un om a suferit. Și în altă zi a suferit iar. Apoi a trăit. În timpul ăsta a scris. Apoi a schimbat literatura și a călcat mereu pe singura podină care scârțâia în drumul său către Magnum 44. Numele său este Richard Brautigan. Apoi un alt om a simțit și a trăit și a citit cu atenție. Și a scris. Poate poezia să recompună o viață? Și, până la urmă, ce e poezia? În cazul acesta aș spune că e asumare. Nu a unei biografii, ci a unei stilistici. Numele celui de-al doilea om este Andrei Mocuța. Și aceasta este opera lui. Rarisimă ca act poetic, ca act estetic, ca act monografic, ca act. Brautigan a schimbat regula, Mocuța, prin propria regulă, ne arată cum și de ce.” (Cosmin Perța)