O pasăre pe sîrmă

„Nu e o autoficțiune, e o carte scrisă la persoana a treia, cu un personaj feminin, Sabina, care trebuie să reziste în București, în anii ’90. În mod paradoxal, este un roman care are un substrat social foarte puternic și n-aș fi crezut c-o să-mi iasă așa. E o reflectare de lumi foarte variate, un roman picaresc, dar și o poveste de dragoste.
După ce am terminat cartea, am descoperit că nu este lucrul central din roman, povestea de dragoste este ușor încețoșată pentru că fundalul este mult mai pregnant. În cartea asta am încercat să-mi folosesc biografia moderat. E foarte multă ficțiune, dar sînt și lucruri pe care le-am cunoscut imediat și le-am trăit, dar le-am transferat. E o lume de oameni tineri care trebuie să supraviețuiască. Despre asta am scris, despre supraviețuire...“ (Ioana Nicolaie)